Cum faci un deviz corect, pas cu pas

Pe scurt

• Un deviz este o ofertă scrisă și detaliată pentru o lucrare — nu un document fiscal. Documentul fiscal e factura, care vine la final.
• Un deviz corect are, obligatoriu: antet (datele tale și ale clientului, adresa lucrării, dată, număr), obiectul lucrării, materialele și manopera trecute separat, transportul, recapitularea cu subtotal, TVA (dacă e cazul) și total, plus graficul de plată și valabilitatea.
• Metoda, pe scurt: măsori lucrarea → pui prețuri unitare la manoperă și materiale → adaugi transportul și regia (partea pe care cei mai mulți o uită și pierd bani) → aplici TVA dacă ești plătitor → pui graficul de plată. Mai jos ai fiecare pas explicat.

Ce este un deviz și cu ce diferă de ofertă, proformă și factură?

Aici se încurcă mulți, așa că hai s-o limpezim de la început. Sunt patru documente diferite și fiecare are rolul lui.

Document	Ce este	Când îl folosești
Ofertă	Propunerea ta comercială: ce faci și cu cât. Poate fi scurtă sau detaliată.	Când răspunzi unei cereri, înainte să bați palma.
Deviz	Oferta detaliată, pe linii: cantități, materiale, manoperă, prețuri, total. Document comercial, nu fiscal.	Când vrei ca oferta să fie clară și de necontestat. Practic, devizul e oferta ta „pe bune".
Factură proformă	Un document care arată ca o factură și prin care ceri plata (de obicei avansul). Nu are valoare contabilă, nu se înregistrează în contabilitate, nu ține loc de factură fiscală.	Când vrei să ceri avansul înainte de a începe, fără să emiți încă factură fiscală.
Factură (fiscală)	Documentul legal care confirmă tranzacția și pe baza căruia se fac înregistrările contabile și se plătește TVA-ul.	La final (sau pe etape), după ce lucrarea s-a executat sau la încasare.

Reține un lucru simplu: devizul e o promisiune de preț, factura e dovada tranzacției. Devizul îl faci ca să câștigi lucrarea și să nu ai discuții pe parcurs. Factura o faci ca să fii în regulă cu statul. Nu le amesteca — nu trimite un deviz crezând că ai facturat și nu emite factură înainte să te fi înțeles pe deviz.

Ce trebuie să conțină un deviz corect?

Indiferent de meserie — zugrav, faianțar, instalator, electrician, parchetar, rigipsar — scheletul unui deviz e același.

Secțiune	Ce pui acolo
Antet – executant	Nume firmă / PFA, CUI, adresă, telefon, email. Ideal, și sigla ta.
Antet – client	Nume, telefon (și CUI dacă e firmă).
Adresa lucrării	Unde se execută (poate fi alta decât adresa clientului).
Număr deviz și dată	Un număr unic (ex. DV-2026-014) și data emiterii.
Obiectul lucrării	O frază clară: „Zugrăveli interioare apartament 2 camere" sau „Montaj gresie și faianță baie".
Materiale	Fiecare material pe rând: denumire, unitate, cantitate, preț unitar, valoare.
Manoperă	Fiecare operațiune pe rând: descriere, unitate (mp, ml, buc, oră), cantitate, preț unitar, valoare.
Transport / alte costuri	Deplasare, cărat la etaj, închiriere schele etc.
Recapitulare	Subtotal materiale + subtotal manoperă + transport = subtotal fără TVA; TVA (dacă e cazul); total.
Grafic de plată	Cum se plătește: avans, tranșe, rest la recepție.
Termen și valabilitate	În cât timp execuți și cât timp e valabilă oferta (ex. 30 de zile).
Semnături	Spațiu pentru „De acord, client" — semnătură și dată.

Într-un deviz real arată așa: antetul cu datele tale și ale clientului, articolele pe linii — fiecare material și fiecare operațiune de manoperă cu cantitatea și prețul ei — și, la final, recapitularea cu subtotal, TVA și total de plată.

Regula de aur, valabilă la orice meserie: materialele și manopera se trec separat. Așa clientul vede exact pe ce dă banii, iar tu ai un document clar dacă apare vreo neînțelegere. Un preț „la grămadă", spus la telefon, e rețeta sigură pentru „păi credeam că intră și asta" la final. Dacă vrei detaliile despre fiecare secțiune, ai ghidul despre ce este un deviz și cum se citește.

Cum faci un deviz pas cu pas?

Sunt cinci pași, în ordinea asta: măsori cantitățile, pui prețurile unitare, adaugi transportul și regia, aplici TVA-ul dacă ești plătitor și, la final, scrii graficul de plată.

Pasul 1: Măsoară și scrie cantitățile

Totul pornește de la cantități. Nu poți da un preț corect fără să știi câți metri pătrați, câți metri liniari, câte bucăți sau câte ore înseamnă lucrarea. Măsoară la fața locului, nu „din ochi".

Câteva repere pe meserii: zugrăvelile și gresia se socotesc pe mp; plinta, gardul sau conducta pe metru liniar (ml); prizele, întrerupătoarele, corpurile de iluminat pe bucată; intervențiile scurte pe oră. La zugrăveli, o regulă rapidă și verificată: suprafața de zugrăvit ≈ suprafața utilă × 3 (pereți + tavane). Dacă vrei să scapi de socoteli, ai un hub de calculatoare gratuite pe meserii, care scot cantitățile în locul tău.

Pasul 2: Pune prețurile unitare la manoperă și materiale

Acum treci fiecare linie cu prețul ei. La materiale, pornește de la prețul real de la furnizor și adaugă un procent de pierderi — la tăiere, la spargeri, la restul de sac. La gresie și faianță se lucrează de obicei cu ~10% în plus față de suprafața netă; la vopsea și glet, la fel, ceva peste calculul strict, ca să nu rămâi în mijlocul lucrării fără material.

La manoperă, ai două variante: preț pe unitate (lei/mp, lei/ml, lei/buc) sau tarif orar. Pentru lucrări clare, prețul pe unitate e mai ușor de justificat în fața clientului. Dacă nu ai încă tarifele tale la degete, uită-te la tarifele de manoperă pe zone ca reper, dar ajustează la zona ta: în București, Cluj și marile orașe manopera e cu 20-40% peste media țării.

Pasul 3: Adaugă transportul și regia (aici pierzi bani dacă nu ești atent)

Transportul îl vede toată lumea. Regia — nu. Și tocmai ea îți mănâncă profitul.

Soluția e simplă: fie treci transportul și o linie de „organizare de șantier" separat în deviz, fie incluzi un adaos (o marjă) peste costurile directe, care să acopere regia și profitul tău. Adaosul nu e „lăcomie" — e diferența dintre a munci și a câștiga. Fără el, practic lucrezi pe gratis pentru cheltuielile ascunse.

Pasul 4: Aplică TVA (dacă ești plătitor)

Pasul 5: Pune graficul de plată și valabilitatea

La final, spui clar cum se plătește (vezi mai jos) și până când e valabilă oferta. O valabilitate de 30 de zile e rezonabilă — te protejează dacă între timp se scumpesc materialele. Tot aici treci și termenul de execuție: „5-7 zile lucrătoare de la începerea lucrării".

Ce greșeli te costă bani când faci un deviz?

Sunt cinci capcane în care cad mulți meseriași, mai ales la început:

• Prețul „din burtă", pe toată lucrarea. Fără cantități și prețuri unitare, ori ceri prea puțin și lucrezi în pierdere, ori ceri prea mult și pierzi clientul. Calculul pe unitate te ține corect în ambele sensuri.
• Uiți regia. Repet, pentru că e cea mai scumpă greșeală: motorina, sculele, timpul pe drum și cel administrativ costă. Dacă nu le pui în preț, le plătești tu.
• Nu socotești pierderile la materiale. Comanzi fix cât iese la calcul, rămâi fără la jumătatea lucrării, pierzi o zi și un drum. Pune procentul de pierderi.
• Nu scrii ce intră și ce NU intră. Cel mai mare generator de certuri. Scrie negru pe alb: „prețul include gletul și 2 mâini de lavabilă; NU include mutatul mobilei sau reparațiile la tencuială — acelea se trec separat, cu acordul tău".
• Nimic pe hârtie. O înțelegere verbală nu ține în fața unui client care „nu-și mai amintește". Devizul semnat e dovada ta.

Ce avans ceri? Graficul de plată 40 / 40 / 20

La lucrări mici și medii, un grafic corect protejează pe amândoi — tu nu cumperi materialele din buzunarul tău, clientul nu plătește tot înainte să vadă treaba. Schema cea mai echilibrată pentru o lucrare întreagă e 40% avans / 40% pe parcurs / 20% la recepție:

Tranșă	Când se plătește	Procent	Ce acoperă
Avans	La semnarea devizului	40%	Materialele și organizarea de șantier
Tranșa 2	Când o parte vizibilă din lucrare e gata	40%	Manopera executată până în acel punct
Tranșa finală	La recepția lucrării	20%	Restul, după ce clientul e mulțumit

Pus în deviz, graficul arată așa — fiecare tranșă cu momentul ei, procentul și suma exactă, ca să nu rămână loc de interpretări:

Avansul e normal să-l ceri — nu ești obligat să finanțezi tu lucrarea clientului. Dacă nu vrei să emiți factură fiscală pentru avans, poți cere plata pe bază de factură proformă. Sunt și alte variante folosite — 30/50/20 sau 50/50 la lucrări foarte mici — dar regula pe care merită s-o știi e simplă: nu cere 100% în avans, iar clientul serios nu-ți dă 100% la final. Detalii și exemple ai în ghidul despre graficul de plăți pe tranșe.

Devizul este document fiscal?

Nu. Devizul e o ofertă comercială, nu un document fiscal. Nu se înregistrează în contabilitate, nu are TVA „de plătit" în sensul fiscal — el doar arată prețul propus. Documentul fiscal e factura, pe care o emiți după ce te-ai înțeles și lucrarea a fost executată (sau pe etape). Abia la faza de facturare intră în joc și obligațiile de e-Factura ANAF.

Vrei un exemplu complet, cu cifre?

Metoda de mai sus e aceeași la orice meserie, dar cel mai ușor o înțelegi văzând un deviz întreg, completat. Ai unul aici, pentru un apartament de 2 camere, cu materiale, manoperă, transport, TVA și grafic de plată — gata de copiat și adaptat.

Citeste si — Ghiduri

Model deviz zugrăveli 2026: exemplu complet cu materiale, manoperă și TVA

9 min citire

Dacă vrei să pornești și mai repede, ai un set de șabloane de devize gata făcute pe care doar le personalizezi.

Fă un deviz corect în câteva minute, de pe telefon

Toată metoda de mai sus e corectă — dar dacă o faci de fiecare dată manual, în Excel, cu formule pentru TVA și tabele care se strică pe telefon, pierzi seara în loc să fii cu ai tăi. Și e ușor să uiți o linie sau să greșești un calcul.

Cu DevizRapid faci tot procesul direct de pe telefon, chiar la client: alegi operațiunile și materialele, pui cantitățile, iar totalurile și TVA-ul de 21% se calculează singure. Scoți un PDF profesional cu datele tale, îl trimiți pe WhatsApp sau email, iar clientul semnează digital de pe telefonul lui.